Liliana Nechita trăiește de 15 ani în Italia și este un apărător activ al drepturilor românilor care muncesc în această țară. A devenit cunoscută după ce a publicat, în 2014, „Cireșe amare”, o carte în care vorbește despre badante, femeile care îngrijesc bătrâni în peninsula italiană.
PressHUB a discutat cu Liliana Nechita despre greutățile prin care trec românii din străinătate – și despre care mulți din țară nu știu, despre complicitatea statului italian cu cei care exploatează badantele, despre lipsa de interes a statului român, dar și despre comunism.
PressHUB: Ați putea explica pentru cei care nu cunosc dramele imigrației românești din Italia, ce erau „depozitele” de români și ce însemna să dormi „la părăseală”?
Liliana Nechita: „Depozitul” este un loc de neidentificat pe o hartă, dar pe care îl știe cartierul respectiv. E un loc unde cei care au nevoie de un om care să muncească trec dimineața cu mașina și anunță: „Caut un grădinar!”, „Cine mă ajută să mă mut azi?” etc, iar cei care vor să muncească se așează la rând și așteaptă ca cineva să aibă nevoie de ei.
Se doarme „la părăseală”, adică oriunde, pe colinele Romei, în spatele vreunui magazin, pe toboganele din parcuri, pe cartoane la capătul orașelor… Oriunde se poate dormi. Acum, repet, sunt mai puține drame de acest fel pentru că suntem mulți, Biserica Ortodoxă Română e prezentă cu peste 400 biserici.
Articolul integral, în PressHUB!
