Mă doare un pic brațul. Asta e singura urmare fiziologică pe care o percep în urma unui fapt atât de banal pentru mulți dintre cei care citesc aceste rânduri, dar care este de natură să ne aducă din ce în ce mai aproape de finalul acestei pandemii. Și mai este o consecință, care-a început cu câteva ore înainte de vaccinarea propriu-zisă și probabil va continua încă vreo câteva zile. Emoția de a face un pas mic pentru mine, dar mare de tot pentru toți cei care-mi sunt apropiați și pe care, în curând, îi voi putea vedea fără să mă tem că i-aș putea infecta. Sau, de ce nu, că m-ar putea infecta ei pe mine.
Vaccinul ăsta, pe care o doamnă simpatică, înțelegătoare și grijulie, de altă nație și rasă, mi l-a injectat timp de câteva secunde, reprezintă, pentru mine și zeci de milioane ca mine, speranța revenirii, încetul cu încetul, la un mod de viață care să semene cu cel dinainte. Chiar dacă nu va mai fi la fel, din motive atât de multe și de diferite încât oricâte pagini ar fi neîncăpătoare pentru ele, traiul nostru post-pandemic poate fi, din momentul primei tale înțepături, imaginat în termeni mult mai clari. Știi că, după câteva zile de când substanța care luptă cu covidul a intrat în corpul tău, începi să ai anticorpi. Nu prea mulți, dar suficienți ca să-ți scadă posibilitatea de a-i infecta pe cei apropiați cam la jumătate. Și mai știi că, în câteva săptămâni, patru în cazul meu, vine și doza a doua. Aceea, tot știința o spune, poate fi un pic mai dureroasă și poate avea și urmări un pic mai severe, dar asta se întâmplă pentru că este decisivă în lupta de a te ține la adăpost de virus.
După asta încep cu adevărat beneficiile vaccinului. La zece zile, conform regulilor românești de luptă cu pandemia, nu mai ești considerat periculos, drept pentru care, la intrarea pe teritoriul patriei mumă, indiferent de unde vii, nu mai ești obligat să prezinți test negativ și nici nu mai trebuie să faci carantină.
În alte locuri de pe lumea asta, avantajele sunt și mai mari. La americani și la israelieni, de exemplu, nu mai trebuie să porți mască pe-afară. Și ai voie să te vezi cu cine vrei. La ciprioți sau maltezi, poți merge liniștit în vacanța de vară, fără grija carantinei sau a testării prealabile. Iar acestea sunt datele de la momentul la care scriu aceste rânduri, cu o mână stângă ușor amorțită de o durere surdă. Dar lumea se mișcă în sensul ieșirii din pandemie, iar vaccinul este, deocamdată, singura soluție viabilă, drept pentru care fiecare zi care trece aduce noi schimbări pozitive pentru noi, cei care ne-am vaccinat, și pentru voi, cei care o veți face.
Astfel, vom putea merge liniștiți în vacanțe, pentru început. După aceea vor veni, nu îndeajuns de repede, evenimentele de tot felul, inclusiv concertele de care mie, unul, mi-e tare dor. Și toate astea doar pentru ne-am vaccinat. Sigur că e o discriminare, dacă o iei la bani mărunți, dar nu cu mult diferită de altele care ne-au fost și ne sunt încă impuse în baza originii noastre, sau a locului unde avem rezidența, sau a vârstei noastre. Și e o discriminare pe care o poți elimina ușor și gratis, având încredere în știința care ne-a adus în anul de grație 2021 la un nivel de dezvoltare fără precedent în istoria umanității. Știință în care au încredere până și unii prelați, cum este Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, cel mai important cleric român despre care am citit că s-ar fi vaccinat până acum.
În Săptămâna Mare, este un semnal clar deopotrivă pentru credincioși și atei. Sărbători pascale liniștite și sănătate multă, oameni buni!
