În partea de lume în care trăiesc pandemia de coronavirus cunoaște, de câteva zile, o nouă creștere a numărului de cazuri. Este, în funcție de țara în care te afli, al treilea, sau al patrulea, sau chiar al cincilea val de infectări, dar numărul cu pricina mi se pare chiar cel mai puțin important din toată această poveste. Ca și la valurile trecute, vorbim de măsurile de relaxare care-au făcut posibile multe cazuri, vorbim de activități distractive, de obicei în spații închise și prost ventilate, care au ca urmare infectarea multora dintre participanți, și, ca primă urmare, guvernele deja se pregătesc să ia măsuri restrictive, ca și în trecutul nu prea îndepărtat.
De data asta, există, însă, o mare schimbare. Avem un număr infim de spitalizări și unul și mai mic de decese, și dau aici exemplul Marii Britanii, care avea acum câteva zile, din nou, peste 33.000 de cazuri zilnice și sub 10 decese, o reducere extrem de substanțială față de numărul similar de cazuri din ianuarie, când se înregistrau 1350 de decese într-o singură zi.
Ce s-a schimbat? Oamenii s-au vaccinat. Și vorbim de oamenii vulnerabili, în special, în vârstă sau cu diverse afecțiuni, care-au fost, în partea asta de lume, primii vaccinați. Această situație este întâlnită în toată Europa de Vest, precum și peste Ocean, dar, dacă privim spre Est, lucrurile se schimbă. Rușii, de exemplu, au peste 20.000 de cazuri pe zi, dar decesele se numără cu sutele și uneori chiar depășesc mia, pentru că, deși locuiesc într-o țară producătoare de vaccin, concetățenii lui Putin nu au încredere în această soluție.
Deloc întâmplător, prin apropiere întâlnim și alte popoare care nu cred în vaccin decât în mică măsură, nu în ultimul rând și ca urmare a mentalității rămase în urma zecilor de ani de comunism impus de marele vecin de la Răsărit. Și de data asta stăm mai bine ca bulgarii, dar mult în urma restului UE, cu un pic peste un sfert de populație vaccinată. Restul, după cum fiecare dintre noi știm, ori n-au aflat că este pandemie, ori au aflat, dar nu cred că e adevărat, ori se tem mai mult de ac decât de virus, ori se cred invulnerabili după o infecție anterioară.
Degeaba vii tu să le povestești de varianta Delta, care nu pare să ia în seamă versiunile anterioare, pentru că puțină lume te crede, mai ales că guvernul condus de un domn aflat în plină campanie electorală la el la partid continuă relaxările, pe fondul unui număr de cazuri zilnice care are două cifre de săptămâni bune. Este deci perfect explicabil ca drobul de sare (dacă ne amintim de una din poveștile domnului Creangă) să nu conteze aproape deloc în discursul public, deși sunt destui oameni de specialitate care avertizează că valul nou va veni și la noi, și că va face, ca și celelalte, ravagii printre români.
Pentru că excepția apuseană, cea cu vaccinarea, nu se va aplica în spațiul carpato-danubiano-pontic, acolo unde vaccinați sunt îndeosebi cei care au de plecat pe-afară sau de mers la vreun eveniment. Dar, deocamdată, ne bucurăm de vacanță, de petreceri, de soare și mare, chiar dacă ne deranjează că s-a lărgit plaja la Mamaia. Iar autoritățile, și cele locale, și cele centrale, sunt fie neinteresate, fie resemnate în fața uriașului zid de neîncredere a populației.
Și te mai întrebi de ce-ți vin atât de puțini oameni la vot și de ce câștigă voturi multe tot felul de nulități arogante…
