La momentul la care scriu aceste rânduri principala știre din presa noastră este criza guvernamentală, care amenință să ducă la căderea executivului condus de un domn căruia îi plac tricourile cu Metallica și care va rămâne în istorie și pentru că l-au băgat americanii la zdup pentru că a condus în stare de ebrietate.
Povestea, care în principiu nu e nouă, are legătură cu niște bani pe care partidul majoritar de la guvernare, PNL, care are primari și proprii, și racolați, vrea să-i dea la aleșii locali în condiții neclare și cu puține căi de verificare a legalității cheltuirii lor, pentru ca domnul de care scriam un pic mai devreme să primească voturi suficiente ca să ajungă mare boss al formațiunii.
Partenerii de guvernare de la USR PLUS nu vor în ruptul capului să gireze o asemenea șmecherie cu fonduri publice, care a fost folosită, cu rezultate electorale catastrofale, și de principalul partid de opoziție, eternul PSD. Plus că, având primari puțini și aceia mai la oraș, de unde le vine și cea mai mare parte a electoratului, useriștii nu simt o mare apăsare din teritoriu pentru bani de la buget, mai ușor de obținut de către primari decât fondurile europene. Că alea vin cu tot felul de reguli și cu potențiale probleme penale, după cum câțiva dintre foștii conducători ai județului nostru au aflat într-un mod nu tocmai plăcut.
De asemenea, USR PLUS are cam multe datorii la propriul electorat, mai exigent, pentru că e mai idealist, iar aceste datorii nu pot fi onorate în actuala coaliție, deci singura soluție care ar putea opri hemoragia de procente, de-abia începută, de altfel, ar reprezenta-o ieșirea onorabilă de la guvernare. Ceea ce, pentru multă lume, mai mult sau mai puțin interesată material, pare o catastrofă pe lângă care pandemia este pistol cu apă.
Dar, cu toate acestea, dacă ne uităm în urmă, vom vedea că cele mai bune momente ale României de după Ceaușescu, legate de NATO și de Uniunea Europeană, au avut legătură cu guvernări de coaliție în care scandalul era la ordinea zilei.
Pe vremea CDR, România a luat decizia înțeleaptă de a susține SUA în intervenția sa contra Iugoslaviei, ceea ce, peste câțiva ani, i-a adus intrarea în alianța care ne apără de ruși. Pe vremea guvernării Tăriceanu, și aceea marcată de infinite scandaluri, în 2007, România a intrat în Uniunea Europeană, în urma unor negocieri care-au început tot pe vremea CDR, la finalul mileniului anterior. Iar exemplele de lucruri bune ieșite în urma unor coaliții zgomotoase continuă până în zilele noastre, când actuala guvernare, așa plină de certuri cum este ea, a făcut ceea ce alții dinainte n-au fost în stare, și anume să dea drumul la lucrările la Autostrada Pitești-Sibiu.
Ca să nu mai vorbim de faptul că, în lumea democratică, crizele guvernamentale sunt mai dese decât coalițiile liniștite, ceea ce nu are efecte prea mari asupra vieții cetățenilor din respectivele țări. Și-o să dau doar exemplul țării mele de rezidență, care deține recordul mondial de zile, 592 la număr, fără guvern stabil, timp în care s-au schimbat inclusiv premierii interimari și-a venit și-o pandemie.
Așa că, dragi cititori, eu zic să nu intrăm în panică. Avem de-a face cu încă o guvernare imposibilă, care, cel mai probabil, pe termen mediu și lung, va avea efecte negative minore asupra vieții noastre de zi cu zi. Genul de imposibilă guvernare pe care-o prefer la orice oră liniștii pe care multiplele executive ale PSD o asigurau, în vreme ce făceau tot ce puteau ca să facă bani, să ne sărăcească și să ne îndepărteze cât puteau de mult de lumea civilizată și democratică.
