La momentul la care scriu aceste rânduri cel mai vechi partid din România, cel care conduce de mai bine de un an jumătate țara, își sărbătorește nu mai puțin de 146 de ani de existență. De unde știu? De pe Facebook, pentru că, dintr-o dată, toți prietenii mei cu orientări liberale și-au pus rame de profil cu respectivul eveniment. Și, cum s-a nimerit ca cei mai mulți prieteni ai mei din mediul politic să aibă legătură cu respectivul partid, am aflat instantaneu de marea sărbătoare. Care a adus fețe luminate, inclusiv bisericești, la Vila Florica, acolo unde, an de an, fruntașii partidului depun coroane de flori și povestesc despre gloria trecută a formațiunii de care se leagă numele familiei Brătianu, a cărei locuință legendară este în Ștefănești.
Ba, anul acesta, am văzut și soldați în uniforme de paradă, semn că faptul că partidul în cauză, aflat la guvernare, a simțit nevoia să dea și-o impresie de eveniment al statului. Nu-i problemă, Brătienii nu aparțin doar partidului lor, ci întregii noastre istorii, pe care-au influențat-o în mod decisiv în mai multe rânduri. Dar, dacă ar fi să-l parafrazez pe Eminescu, m-aș întreba retoric „Au prezentul nu li-i mare ?”. Pentru că mă intrigă cum pot fruntașii respectivei formațiuni să vină, an de an, în Argeș, să-și sărbătorească istoria și să treacă în mod nonșalant cu vederea peste prezentul pe care-l oferă organizația județeană de aici.
Anul acesta, de exemplu, aceasta vine după rezultatele modeste din alegerile locale, acolo unde n-a reușit să obțină decât niște mandate de primar de comună, urmate de majorități punctuale, care-au dus și la ceva posturi de viceprimar, inclusiv în capitala județului. În Consiliul Județean, însă, partidul Brătienilor este în continuare în opoziție, fără nicio putere. Iar dacă ne uităm la rezultatele alegerilor parlamentare, vedem doar două mandate de deputat și unul de senator din partea principalului partid de guvernământ. Și niciun ministru. Și nicio demisie de la vârful filialei. Nicio responsabilitate asumată nu neapărat față de membrii de partid, care sunt pesemne destul de mulțumiți pentru participarea la guvernare, ci față de zecile de mii de argeșeni care au sperat că partidul care a ajuns, iată, la 146 de ani, îi va scăpa de culoarea roșie a județului, care îl definește de peste 30 de ani.
Știu că e greu să te gândești la eșecuri atunci când ești pe culmile succesului guvernamental, cu creșterea economică cea mai mare din UE, dar cred că nu strică un pic de smerenie a fruntașilor argeșeni ai respectivului partid, care datorează alegătorilor locali un pic mai mult decât curse de bicicletă pe centrul Piteștiului sau postări belicoase pe Facebook. Pentru că pot compensa, fiind la guvernare, lipsa succeselor electorale locale cu acțiuni concrete. Un exemplu în acest sens este deblocarea proiectului Molivișu, dar cu o floare nu se face primăvară. Dar cu mai multe, da, inclusiv în politică, acolo unde asemenea vești bune pot determina viitoare și extrem de necesare victorii electorale.
