Nu-i așa că și pe voi, la un moment dat, când erați copii, v-a întrebat cineva, de obicei vreo rubedenie mai îndepărtată sau vreun prieten de familie, ce vreți să vă faceți atunci când veți fi mari? Și nu-i așa că măcar unii dintre voi ați spus că vreți să fiți ceea ce era, la momentul acela, unul dintre părinți, firește, dacă avea o profesie ceva mai ieșită din comun?
Pentru că, văzând în fiecare zi ceea ce fac oamenii cei mai apropiați de noi, ne vine și nouă mai ușor să îmbrățișăm aceeași carieră, rezolvând astfel foarte ușor una dintre cele mai mari probleme ale adolescenței, și anume alegerea unui drum în viață.
Motivul pentru care m-am gândit recent la chestiunea asta este legat de un eveniment cu foarte puțin impact în viața județului, dar destul de important pentru două dintre comunele sale, Aninoasa și Rociu. Acolo vor fi, la doar câteva zile de la momentul la care scriu aceste rânduri, alegeri pentru funcția de primar. Și asta pentru că primarul primei localități a fost declarat incompatibil de ANI, iar conducătorul celei de-a doua a devenit deputat.
Nu discut despre Aninoasa, probabil că acolo deja se știe cine câștigă, așa cum va face și candidatul de la Rociu, care este nimeni altul decât fiul fostului primar, actualmente parlamentar.
Știu ce v-ați gândit, că tânărul aspirant la conducerea comunei și-a dorit, când era mai mic, să fie « primar, ca tata ».
Eu însă mă gândesc la un fenomen din ce în ce mai des întâlnit prin patria noastră, și implicit prin județ, și anume transformarea funcției publice dintr-una aleasă într-una ereditară. Așa a fost cazul comunei Corbi, unde a fost aleasă, anul trecut, în funcția de primar, fiica celui care-a condus localitatea până atunci și care nutrea ambiții ceva mai mari, care nu s-au concretizat, până la urmă.
Și este situația multor funcții de la stat, care sunt ocupate de copiii unor funcționari sau ai altor oameni importanți din sistem, cu concurs sau prin detașare. Pe vremea comunismului, așa ceva se chema nepotism și era înfierat cu mânie proletară, ceea ce, firește, nu l-a împiedicat pe fiul cel mai năbădăios al dictatorului Ceaușescu să ocupe o funcție destul de importantă în cadrul partidului, ca să dau doar exemplul cel mai cunoscut.
Acum, că doar suntem în democrație, oricine poate, teoretic, să candideze și să fie ales. Deci și odrasla ocupantului actual sau fost al funcției, că doar are aceleași drepturi, nu? Numai că, în comunitățile mici, și nu numai acolo, dacă ești fiul sau fiica lui cutare e suficient, nu te mai întreabă nimeni de sănătate. Și te votează cu ochii închiși, contribuind astfel la apariția unei noi dinastii din instituțiile statului român.
Și arătând, astfel, că epoca boierilor nu s-a dus, ci doar s-a modernizat un pic. Pentru că boierii zilelor noastre, care-și transmit puterea din generație în generație, n-au moștenit-o de la părinți sau bunici, ci au primit-o de la cetățeni. Care cetățeni, după cum scrie la Constituție, și-o exercită prin organele alese sau numite, pe o durată de obicei determinată. Dar care, iată, au ales să renunțe la acest drept și să se comporte precum strămoșii lor, care se lăsau conduși de boier sau de arendaș din tată-n fiu.
Mă rog, poate asta arată că democrația participativă și-a atins deja limitele pe la noi și că lumea de fapt își dorește să ia altcineva deciziile.
