Noi, ca popor, suntem foarte îngăduitori cu toată lumea. A venit rusul și ne-a ținut băgat comunismul pe gât cu baioneta, dar unii dintre noi sunt și-acum fani ai marelui vecin de la Răsărit și mai ales ai eternului său conducător. A venit turcul și ne-a luat tribut și copii să-i facă ieniceri, timp de sute de ani, iar noi nu mai putem trăi fără telenovelele de pe malul Bosforului și fără shaorma provenită tot de prin părțile alea. A venit un fost comunist și-a decretat că țara are nevoie de liniște și l-am pus să ne fie președinte vreme de un deceniu.
Iar acum vine un actual prim-ministru și recunoaște că acum vreo douăzeci de ani l-au prins americanii conducând băut și l-au ținut două zile la răcoare, după care cei mai mulți dintre noi, români înțelegători și milostivi, ne repezim să-i căutăm scuze. Și asta pentru că e de-al nostru, liberal adevărat, om tânăr, școlit peste hotare, care merge la concerte rock și-n Vamă, nu cine mai știe ce mare corupt pesedist, dintre aceia pe care președintele țării îi făcea penali cel puțin o dată pe zi atunci când se dorea reales.
Omul despre care vorbesc este specialist în economie pe bune, nu ca predecesoarea lui ajunsă acum consilier la BNR pentru că cineva de-acolo avea ceva datorii de achitat. Plus că vorbește bine, chiar și fără prompter, spre deosebire de regina gafelor de care scriam în propoziția anterioară. Ca să nu mai vorbim de faptul că, sub conducerea sa, România chiar o duce bine. N-o ști el cât costă pâinea, dar ne-a dus la una dintre cele mai mari creșteri economice din Europa pe aceste timpuri pandemice. De asemenea, tot pe vremea lui, agricultura noastră este considerată, ce-i drept și datorită unor conjuncturi meteorologice, cea mai eficientă din lume. Iar veniturile au ajuns la nivel de mii de euro. E drept că doar pentru unu la sută din români, dar astea sunt amănunte.
Una peste alta, guvernarea domnului cu pricina poate fi considerată una de succes, chiar și dacă nu ești suporter al partidului pe care își dorește din tot sufletul să-l conducă. Poate și de-asta se reped foarte mulți dintre concetățenii noștri să-l apere, spunând « Cu toții greșim ». Uitând că nu suntem toți oameni politici și nici prim-ministru. Uitând că un conducător își bazează autoritatea în primul rând pe încredere.
Or ce încredere poți să ai într-un conducător de țară care, în tinerețe, n-a putut conduce nici măcar o mașină conform legii? Cu riscul de a suna mai catolic decât Papa și de a fi în vădită contradicție cu mulți dintre cititorii acestor rânduri, îmi permit să susțin ideea că domnul cu pricina, în ciuda reușitelor sale în funcția pe care o ocupă, tocmai și-a pierdut o mare parte din capitalul politic, ceea ce, într-un stat democratic normal, s-ar traduce printr-o demisie de onoare. Nu și la noi, și mai ales nu din cauza unei greșeli pe care mult prea mulți dintre compatrioții noștri, care-au condus și conduc mașina după ce-au băut cel puțin un păhărel, se prea poate să o fi comis, chiar dacă fără consecințe legale.
Așa că nu mă aștept la nicio urmare negativă asupra carierei domnului despre care scriu acum. Dimpotrivă, într-o țară fruntașă în Europa la accidentele rutiere provocate de consumul de alcool, dezvăluirea cu conducerea în stare de ebrietate tocmai l-a făcut mai popular în rândul unora dintre compatrioții săi, ceea ce se va traduce în voturi la următoarele alegeri. Pentru că așa suntem noi, românii, îngăduitori.
