Săptămâna aceasta, strănepoții lui Cristea Șerbănescu, unul dintre miile de deținuți încarcerați politic care au trecut prin Închisoarea Pitești, și-au îndreptat, mai mult ca oricând, gândurile și rugăciunile către străbunicul lor, care a cunoscut ororile puse în practică de torționari în sinistra închisoare anticomunistă de la Pitești.
Născut pe 12 februarie 1883, învățătorul Cristea Șerbănescu, fost membru al Partidului Național Liberal, fost inspector școlar la Plasa Olt Nord și Valea Topologului, despre care Ziarul Poporului scria că e un „un organizator al activităților culturale”, a fost luat în vizor de comuniști, așa cum s-a întâmplat cu mulți dascăli ai vremii, mai ales în contextul în care era un om cu stare și înființase Banca Frăția care funcționa în zonă, povestește strănepotul său, profesorul Costel Ștefănescu.
Avea 69 de ani când a fost trimis în temnițele Închisorii Pitești, acolo unde deținuții erau siliți, prin metode crunte, să-și denunțe propriile activități anticomuniste, dar și pe cele ale cunoscuților lor.
Scopul principal era obținerea de informații de la victime, însă violențele au dus adesea la distrugerea personalității deținuților, cu scopul de a-i face incapabili de acțiuni de opoziție față de regim în viitor.
Lui Cristea Șerbănescu i-au șubrezit ireparabil sănătatea, mai ales că avea o vârstă, dar n-au reușit să-i distrugă umanitatea.
N-a mai trăit decât câteva luni după ce, slăbit și tulburat, s-a întors acasă, în comuna Albești din Raionul Drăgășani, județul Olt.
„Imaginați-vă prin ce a trecut un om care preda la școală bunul simț și a fost supus metodelor regimului comunist. Au încercat să-i spele creierul, dar nu i-au luat caracterul. După ce a fost eliberat din Închisoarea Pitești și s-a întors acasă, când a intrat în curte, primul lucru pe care l-a spus a fost: ‘Dați drumul câinelui din lanțuri. Să fie liber!’. La scurt timp a murit”, povestește, pentru ReperMedia, strănepoata sa, Silvia Radu.
Despre ÎNCHISOAREA PITEȘTI
Istoria Închisorii de la Pitești, prezentată pe pagina oficială a Memorialului Închisoarea Pitești, a început cu mult înainte de instaurarea regimului comunist, pe când Piteștiul era un târg cu o întindere mult mai restrânsă decât în prezent:
Temnița orașului Pitești a fost ridicată în anii 1800, după cum reiese din documentele existente în arhive, dar vechea clădire s-a degradat cu timpul și a fost demolată. În locul ei a fost construit, între 1937 și 1941, actualul imobil, care a funcționat ca penitenciar până în 1977. Noua închisoare de la Pitești era cea mai modernă din România la data construcției, în 1941, dispunând de o capelă, infirmerie, sistem de încălzire centralizat și condiții moderne. La data construcției noului penitenciar, acesta deținea o curte de 25.000 mp cu zid înalt de protecție și era izolat de populație, fiind situat la marginea orașului (Pitești era un oraș de mici dimensiuni în acele timpuri) și fiind înconjurat de terenuri agricole. În primii ani de funcționare, închisoarea primea în special deținuți de drept comun, dar și deținuți politic – tineri membri ai Mișcării Legionare –, începând cu 1942.
După 23 august 1944, deținuții politic erau majoritari în acest penitenciar și reprezentau întregul spectru politic: membri sau simpatizanți ai Partidului Național Țărănesc, ai Partidului Național Liberal, ai Mișcării Legionare, monarhiști, dar și apolitici sau foști membri ai poliției și ai jandarmeriei. Închisoarea avea și o secție pentru femei și o secție utilizată de Securitate pentru cei reținuți pe perioada anchetelor. Încă din 1947 deținuții politic încarcerați la Pitești s-au revoltat din cauza regimului dur de detenție și a lipsurilor de toate felurile, ceea ce arată raportarea autorităților comuniste față de acest tip de deținuți. Din august 1948, aproape toți deținuții politic care erau studenți la momentul arestării erau trimiși la închisoarea Pitești.
Ioan Chiriac fost arestat de comuniști în 1949. A fost condamnat la doi ani pentru activitatea sa anticomunistă, după condamnare fiind trimis la penitenciarul Pitești. Face parte din primele grupuri ce au căzut victime “reeducării” de aici. Ioan Chiriac a fost la un moment dat victima directă a lui Eugen Țurcanu. VIDEO:
Închisoarea Pitești a devenit cunoscută pentru că a găzduit acțiunea violentă numită de scriitorul Virgil Ierunca „fenomenul Pitești”. Studenții erau torturați pentru a-și denunța propriile activități anticomuniste, dar și pe cele ale cunoscuților lor. De asemenea, erau forțați să se dezică de familiile și prietenii lor și să renunțe la valorile morale. În final, pentru a demonstra că au devenit oameni noi și că au lăsat trecutul în urmă, erau forțați să devină agresori pentru alte victime. Sinistra acțiune a avut loc la Pitești între noiembrie 1949 și mai 1951, dar a fost extinsă în alte penitenciare începând cu primăvara anului 1950, arată Memorialul Închisoarea Pitești.
Scopul principal era obținerea de informații de la victime, ce foloseau la arestarea altor anticomuniști, însă violențele au dus și la distrugerea personalității victimelor, spre a le face incapabile de acțiuni de opoziție față de regim în viitor. Doar un grup restrâns de personaje din Securitate cunoștea detalii despre ceea ce se petrecea la penitenciarul Pitești. Chiar directorului închisorii i s-a restricționat accesul în interiorul celulelor unde se petreceau violențele, atât pentru a ține acțiunea secretă, cât și pentru a crea impresia că deținuții înșiși erau vinovați pentru aceste torturi, potrivit Memorialului Închisoarea Pitești.
George Cușa, supraviețuitor al Fenomenului Pitești și unul dintre cei mai vocali martori ai acțiunii violente de la Închisoarea Pitești, avea 22 de ani când a fost arestat de autoritățile comuniste. Era student la Filosofie. VIDEO:
Peste 600 de studenți au fost torturați la Pitești și cel puțin 11 au murit din cauza violențelor scăpate de sub control.
După oprirea acțiunii violente, în vara lui 1951, au fost aduși aici membrii și sprijinitorii grupului de rezistență anticomunistă „Haiducii Muscelului”, iar mai târziu, persoane acuzate de spionaj împotriva comuniștilor sau de încercarea de trecere a frontierei. Condițiile erau, și pentru aceștia, foarte dure. Din această cauză, deținuții politic au organizat mai multe revolte în 1956 și 1957, inclusiv o grevă a foamei. Aceștia cereau să li se respecte dreptul la a primi pachet de la familie sau de a comunica cu familiile lor. Cu timpul, condițiile de detenție s-au ameliorat, iar numărul deținuților politic a scăzut, o mare parte fiind transferați în 1956 la alte penitenciare din țară. Au rămas în închisoare deținuții politic sârbi (comuniștii iugoslavi se aflau în conflict cu autoritățile române la acea vreme), dar odată cu amnistia generală din 1964, când deținuții politic au fost oficial eliberați din închisori, Penitenciarul de la Pitești a continuat să fie utilizat pentru deținuții de drept comun, explică sursa citată.
Odată cu dezvoltarea orașului Pitești, în urma industrializării din anii ’60, în zona în care se afla penitenciarul s-au construit blocuri de locuințe, unele foarte aproape de zidul închisorii. De asemenea, în 1977, regimul comunist a decis desființarea a peste jumătate din penitenciarele existente în România, iar penitenciarul Pitești a fost și el desființat. Drept urmare, în 1977 clădirile și terenul penitenciarului au fost date în administrare Trustului de Construcții Industriale Argeș, o companie deținută de stat ce avea sedii în toată țara. TCI și-a stabilit sediul din Argeș în fosta clădire a penitenciarului din Pitești, aducându-i modificări pentru a găzdui birouri, depozite și laboratoare. Decretul de desființare a unei părți a penitenciarelor a fost o încercare a regimului Ceaușescu de a se delimita de regimul deosebit de violent din perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1965), potrivit Memorialului Închisoarea Pitești.
În 1991, Trustul de Construcții a fost desființat în urma privatizărilor, asemenea altor companii de stat desființate după 1989, și din el s-au desprins mai multe companii cu capital privat ce au în prorprietate zone distincte din fosta închisoare. Unele zone din clădire au fost modernizate înainte și după anii 2000 de firmele care au avut birouri aici. O parte din fostul penitenciar a fost transformată în muzeu memorial de către Fundația Memorialul Închisoarea Pitești, o fundație privată care astăzi deține o parte a clădirii fostului penitenciar. Memorialul Închisoarea Pitești, deschis publicului în 2014, oferă tururi ghidate, activități culturale și educative și găzduiește o expoziție permanentă ce explorează istoria dictaturii comuniste în România. Expoziția are ca punct central „fenomenul Pitești”, dar oferă, de asemenea, informații despre instaurarea comunismului, mișcările anticomuniste, anii ‘80 și căderea regimului. În interiorul Memorialului se află și Librăria Manuscris, de unde vizitatorii pot achiziționa cărți, materiale audio și alte produse legate de subiectul detenției politice.
De asemenea, într-una din cele mai importante camera din fostul penitenciar, la etaj, se află o capelă unde se desfășoară regulat slujbe religioase.
Din 2022, în aceeași clădire a fostului penitenciar, fundația a deschis Muzeul Comunismului pentru Copii, un proiect dedicat copiilor și adolescenților prin care aceștia explorează prin joc și ateliere tema comunismului în România. Muzeul a fost creat de echipa Memorialului Închisoarea Pitești pentru a le vorbi celor mai tineri despre comunism într-o formă interesantă și ușor de înțeles.
În 2021, proprietarul corpului numit “celular” al fostului penitenciar a demarat procedura de demolare a acestei părți a penitenciarului pentru a construi un bloc rezidențial. Această situație ne-a determinat să cerem Ministerului Culturii clasarea întregii clădiri ca monument istoric de importanță națională pentru a proteja imobilul de demolare sau modificări fundamentale, ceea ce ar însemna o pierdere imensă pentru memoria și istoria României (în 2009 doar corpul de clădire care aparține Memorialului și unde se desfășoară muzeul a fost clasat și, astfel, i s-a recunoscut valoarea memorială la nivel național, celelalte părți de clădire nu erau clasate și puteau fi distruse oricând).
După mai mult de doi ani de adrese și documente trimise către toate instituțiile abilitate și mulțumită implicării publicului și presei, dar și a partenerilor din organizații din România și Europa, dosarul de clasare, la care Fundația Memorialul Închisoarea Pitești a lucrat împreună cu Institutul Național al Patrimoniului, a trecut de toate comisiile și, în 2023 întregul complex al fostei închisori, format din trei corpuri de clădire, având patru proprietari distincți, a fost declarat monument istoric de categoria A, de importanță națională. Tot în 2023 Primăria Orașului Pitești a decis să achiziționeze clădirea numită “celular” pentru birouri. Sperăm ca o parte a acestei clădiri să fie redată publicului prin expoziții și activități culturale. Primăria Pitești și-a exprimat deschiderea în a colabora cu muzeul nostru pentru a face posibil acest lucru, iar noi vom continua eforturile pentru a prezerva această clădire cu o istorie tulburătoare, dar importantă pentru istoria recentă a României, arată Memorialul Închisoarea Pitești.
