Într-o singură țară din lume, organele persoanelor în viață pot fi vândute și cumpărate, fără ca legea să interzică sau să pedepsească acest act de comerț. Cu alte cuvinte, comerțul cu organe umane este unul legal, iar aceasta se întâmplă în Iran., scrie Ruxandra Hurezean, în PressHub.
„În Iran s-a inițiat, în 1988, un program de transplant renal cu compensarea donatorilor din partea statului. Procedurile medicale au fost realizate de spitalele universitare publice, toate cheltuielile de prelevare și transplant au fost plătite de guvern.
Donatorii primeau o compensație socială, suma era fixată de guvern, aveau asigurare de sănătate și un program de follow-up pe termen lung efectuat la un centru de transplant”, a explicat pentru PRESShub conf. dr. Maria Aluaș, de la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca și membru al Centrului de Bioetică al Universității Babeș-Bolyai din același oraș.
Maria Aluaș este conferențiar la Universitatea de Medicină și Farmacie de la Cluj-Napoca și Centrul de Bioetică. Cu studii de teologie, literatură și drept, și-a luat doctoratul în teologie și mass-media.
Urmând studii postdoctorale la Universitatea Catolică Sacro Cuore din Milano, Italia, s-a concentrat pe cercetare în Bioetică, în etică și drepturile omului pentru persoane cu dizabilități.
Proiectele sale actuale vizează probleme de bioetică asociate cu etica medicală și deontologia, înființarea comisiilor de Bioetică, și influența religioasă în dezbaterea bioeticii.
Am întrebat-o pe Maria Aluaș de ce nu e etic să obții avantaje material, respectiv bani, pentru donarea de organe umane pentru transplant? Și ce pericole pot să apară, care sunt efectele negative în societate?
„Pe scurt, nu este etic să se obțină avantaje materiale, pentru că este vorba despre donare și nu despre vânzare.
Nu se pot obține avantaje financiare pentru cel care donează, altfel din punct de vedere juridic, ne încadrăm în alt tip de contract. Iar Legea 95/2006 pedepsește fapta considerată infracțiune cu închisoare de la 3 la 5 ani.”
Însă, continuă explicațiile sale, din punct de vedere etic argumentele contra vânzării de organe sunt în primul rând legate de deschiderea posibilității de a exploata starea de sărăcie.
„Persoanele cu venituri mici sunt vulnerabile și astfel ar putea să devină, ușor, victime ale celor care se ocupă de procurarea de organe, pe piața neagră”.prof.univ.dr. Maria Aluaș
Acestui risc i se adaugă și unul legat de apariția de dubii cu privire la autenticitatea consimțământului donatorului.
Continuarea, în PressHub!
FOTO: Maria Aluaș este conferențiar la Universitatea de Medicină și Farmacie de la Cluj-Napoca și Centrul de Bioetică. Sursă: PressHub
