Sărbătorile au darul de a deschide înțelegerea pentru suferința semenilor. E perioada darurilor și a donațiilor. Sunt oameni care dăruiesc celor necăjiți, mai ales copiilor, din puținul lor.
Există organizații civice care fac mai mult decât statul pentru cei defavorizați (…).
Rămâne o enigmă de ce foarte puțini dintre cei avuți oferă ceva orașului și celor fără șansă. Am putea da vina pe „cultura” nației, pe comunism, pe mentalitate.
Există și oameni cu averi care, fără paradă, au ajutat mult în perioada de pandemie. Doamna M.S., cu afaceri în agricultură, care a ținut mereu să nu fie menționată, a donat sute de mii de euro spitalelor, primăriei pentru achiziționarea concentratoarelor de oxigen, scriitorilor etc. Dar astfel de cazuri sunt rare.
Nici multinaționalele nu se înghesuie, ele preferând să își administreze surplusul prin propriile fundații unde își realizează proiectele. Dovadă: participarea scăzută la nevoile Capitalei Culturale Europene, ce-i drept, dezastruos administrate până acum de Asociația TM2021
E o naivitate să credem că „profitorii Revoluției” deveniți „miliardari de carton” se vor abține să-și valorifice mijloacele de presiune (presa din portofoliu, consilieri municipali sau județeni etc.) pentru a jupui în continuare tot ce se poate de pe spinarea orașului. Vor continua cu nesaț fără să restituie nimic, niciodată.
Textul integral, într-un articol semnat de Brîndușa Armanca, în PRESSHUB!
