Recent, un fost prim-ministru, actualmente primarul celui mai trendy oraș românesc, cu prețuri în imobiliare care ajung să facă de rușine multe localități mai mari și mai cunoscute din Europa, a venit cu o idee revoluționară. Omul a propus ca România să renunțe la organizarea actuală, în județe, și să treacă la regionalizare.
Ideea nu e nouă, a mai fost vehiculată chiar în timpul mandatului său de premier, acum un deceniu, cu un efect absolut dezastruos asupra imaginii partidului care atunci se afla la putere și care, între timp, și din cauza asta, a dispărut. De data asta, însă, ideea nu a făcut, până la momentul acesta, prea mari valuri, ceea ce mă face să cred că nu mai e atât de nepopulară ca acum zece ani. Mie unul și atunci mi s-a părut interesantă, iar acum, la vreme de pandemie și mai ales în perspectiva recuperării de după cea mai mare criză sanitară a vremurilor noastre, cred că merită luată serios în calcul.
Primul motiv ar fi cel economic, firește, în contextul zecilor de miliarde de euro care vor veni în România ca ajutor din partea Uniunii Europene, bani care ar putea fi clar mai bine cheltuiți în proiecte de anvergură, pe care actualele județe n-ar fi capabile să le ducă la bun sfârșit de unele singure. Dar cel mai important motiv este cel pe care primarul cu pricina l-a invocat, un pic ipocrit, dat fiind că funcțiile sale actuale sau precedente n-ar fi fost posibile fără sistemul clientelar la nivel județean pe care-l critică acum.
Astfel, zice omul, o reorganizare în regiuni ar duce implicit la eliminarea micilor clici care s-au format pe lângă principalele instituții, de la reforma administrativă de pe vremea lui Ceaușescu, din 1968. Asta mă face și pe mine să visez cu ochii deschiși ce s-ar întâmpla dacă Argeșul ar dispărea ca județ. N-ar mai fi prefectură, n-ar mai fi consiliu județean și nici liderii acestora, pe care mă îndoiesc sincer că i-ar regreta multă lume, dată fiind notorietatea lor (în special a prefecților).
Cât despre instituțiile județene, ele probabil ar fi desființate sau trecute la nivel local, cu pierderi minime de angajați. Iar accentul pe organizarea administrativă ar fi pus și mai mult pe primării, ceea ce ar fi clar mai cinstit și mai democratic, pentru că primarul este cel pe care cetățeanul îl știe cel mai bine și în care are cea mai mare încredere dintre toate mărimile care-i influențează într-un fel sau altul traiul de zi cu zi. Taxele și impozitele ar fi plătite toate la nivel local, iar acolo te-ai duce și pentru orice hârtie îți trebuie. Iar pentru chestiile cu adevărat importante, de obicei foarte rare, te-ai duce la capitala regiunii, care, cel mai probabil, ar fi la Ploiești. În afară de spargerea încrengăturilor relaționale și de mândria rănită a argeșeanului, rămas cumva mai puțin important ca prahoveanul, nu văd mari probleme.
Asta, firește, nu înseamnă că această regionalizare se va și face cu ușurință, doar pentru că cetățeanului i-ar fi mai bine. Pentru că orice om ajuns la o cât de mică putere va face tot ce poate ca să și-o păstreze. Iar dacă asta nu ajută neapărat votantului și plătitorului de taxe, problema lui. Sună familiar, nu-i așa?
